Cum ar putea fi numit momentul ăsta? Un moment de colaps, mintal bineînţeles sau poate lipsa motivaţiei, aşa zisa durere în organele genitale, sau poate un moment de pauză inexplicabil, ceva de genul “nu îmi pune întrebarea asta pentru că mă irită“. Vorbitul in dodii este o calitate. Adică nu oricine poate spune o tâmpenie şi să fie ascultat de toată lumea, în cazul ăsta citită. Bine, în îngânfarea mea am spus toată lumea, ar fi inposibil, nu toţi au calculator, dar numerele sunt decente. Acum nu ştiu de ce, dar trăiesc cu impresia că măcar o persoană mi-a simţit lipsa. Nu o să apelez la melancolie, ar fi o idioţenie prea mare până şi pentru mine.

Chiar dacă sunt două chestii diferite, ele au acelaşi efect, pentru mine. Atunci când scriu aici este ca şi cum aş vorbi într-o pungă şi aş pune-o undeva unde toată lumea are acces, o ia, ascultă ce este şi ea şi o lăsa acolo, vine altcineva şi repetă manevra. Ca să nu fie făcută poştă, să spunem că sunt mai multe pungi, fiecare cu punga lui, totuşi nu ar fi igienic să o dăm din mână în mână. Motivul pentru care cineva ar lua o pungă şi ar asculta ce a zis cineva în ea, eu nu îl ştiu, tot ce contează este că lumea o face, motivele nu cred că mai contează. Este exact ca atunci când cineva te întreabă de ce i-ai cumpărat un cadou surpriză. De ce ar conta? Dacă este o plăcere reciprocă, nu mai contează nimic. Eu o fac pentru că îmi place, tu o faci pentru că îţi place sau din orice alt motiv, pentru mine nu contează, atâta timp cât o faci.

Aia de mai sus era prima chestie. A doua chestie asemănătoare, cu acelaşi rezultat, adică plăcere. Excluzând lucrurile fireşti, mă limitez doar la vorbitul in dodii, care pentru mine este o plăcere. Ştiţi momentul ăla când te trezeşti între câţiva oameni beţi şi câţiva oameni drogaţi sau în unele cazuri drogaţi+beţi, iar tu eşti singura persoană perfect normală? Nu cred că îl ştiţi, anturajul nu îţi permite asta sau chestia aia cu “eu să fiu mai prost?“. Între oamenii ăştia sub imfluenta substanţelor, chestii mărunte, alcool şi plante, eu mereu sunt persoana care nu se mai intregreaza de mulţi ani, adică ăla care sparge petrecerea. Nu o sparg că nu am nici o şansă, practic mă exclud dar sunt prezent. Ştiu, cam antisocial. În momentele alea, orice tâmpenie este comică, chiar şi pentru neconsumator este comică. Nu mai contează dacă ai consumat ceva sau nu, toată lumea este pe val, totul este ok, excluzând persoană care în timp ce toţi râd, cu o mare marjă de întârziere spune “Lol“. Se distrează şi el doar că uită să râdă sau procesează mai greu. De ce o persoană care a renunţat la vicii mai sta într-un grup pe care vicul l-a adunat? Contează motivul? Nu. Contează doar efectul. Cum spuneam nu contează scopul său mijlocul atunci când rezultatul îţi oferă plăcere.

Ideea este simplă. Chiar nu am avut timp zilele astea. Mi-a fost greu să iau pauză de la vorbitul in dodii. Totuşi vacanţa nu a fost lungă.
“Bah” şi idei sunt multe.
Ai uitat de silă adică line pe la moldoveni.