A venit momentul sa vorbesc despre idolul meu. Ca orice om am si eu pe cineva caruia ii pot spune idolul meu. Este o persoana remarcabila, cu foarte multe calitati, dar si defecte. Doar ca defectele sunt intotdeauna mascate de calitati. El se numeste Laurentiu, adica eu, subsemnatul.

Da, sunt propriul meu idol. Cum asa? Pai simplu. De ce sa vreau sa fiu ca altcineva, cand pot sa il intrec, cand pot sa fac totul mai bine ca el si exact cum vreau eu? De ce sa imi iau pe cineva ca model cand pot sa fac totul dupa propriul meu tipar?

Multi ar spune ca este narcisism. Cam au dreptate in felul lor. Dar haideti sa ii spunem altfel, ar fi mai potrivit sa ii spunem ambitie. Da, dar nu prea este cuvantul potrivit, pentru ca nu prea se leaga ceva. Cum am putea defini ambitia? Dex-ul spune ca este dorinta de a realiza ceva, dorinta de glorie. De unde stii unde este gloria sau punctul maxim? Mmm, pai, cineva a ajuns acolo si tu vrei sa il depasesti. Asta nu inseamna cumva ca ti-ai ales o persoana pe care sa o depasesti? Cam da. Adica in mod automat devine un fel de idol, dar nu este idol pentru ca vrei sa il depasesti. Ori il idolatrizezi, ori vrei sa il depasesti? Da, bine, daca nu intelegi poti sa ma consideri narcisist. Asa si? Aveam de ales intre narcisist si limitat.

Cuvintele astea doua, idol si narcisism, sunt foarte interpretabile daca nu ne luam strict dupa definitia lor data de dex. De multe ori cuvintele in vorbirea libera sau romana de balta au alte intelesuri. Oricum nu asta vroiam sa zic, tot ce incerc este sa dau un fel de sfat.

Cu totii admiram pe cineva pentru ceea ce a facut, pentru ceea ce este. Din pacate multi incearca sa imite persoana sau persoanele respective, sa le venereze. Pur si simplu raman fixati pe un anumit drum. Daca el a facut asa si a ajuns acolo unde este inseamna ca si eu trebuie sa fac la fel. Nu se ia in calcul si faptul ca toti suntem diferiti, toti suntem destepti sau prosti in felul nostru. Nu toti oamenii au cazut ca sa invete sa mearga pe bicicleta, unii pur si simplu s-au urcat si au pedalat. Rezultatul in ambele cazuri este acelasi, toti au invatat sa mearga pe bicicleta. Si nu neaparat ala care nu a cazut acum stie sa mearga mai bine.

Exact la fel este si in viata. Nu trebuie sa urmezi pas cu pas ceva ce a facut altul si sa il iei drept exemplu. Sa iti doresti sa fii ca el. Nu, niciodata nu o sa realizezi nimic, o sa devina totul frustrant. Nici macar nu trebuie fixat un obiect, pur si simplu trebuie sa ne gandim inainte, sa evoluam.

Cred ca m-am abatut mult de la subiectul principal. Defapt nu exista un subiect principal. Doar ca m-am saturat sa aud peste tot:”Idolul meu este X. Tot ce imi doresc este sa fiu ca el“. Peste tot vezi numai oameni nemultumiti de cum arata sau ii vezi incercand sa para ceea ce nu sunt. Ii vezi cum se chinuie ca niste cretini sa ajunga undeva prin tot felul de mijloace care nu li se potrivesc, cand raspunsul la toate se afla fix in fata lor.

Morala? Aveti incredere in voi si in puterile voastre, nu va lasati complexati de altii si de ceea ce au facut ei. Ca model in viata trebuie sa va aveti doar pe voi, sa iti zici: “idolul meu sunt eu“.