Să vă spun cum m-am plimbat eu 6 ore prin Roma, cu 15 kg de argint chinezesc în maşină, în speranţa că o să găsesc locul unde plăteşte cel mai bine la gram.

Totul a început cam acum o săptămână când m-am întâlnit cu cineva şi m-a întrebat dacă nu cumva ştiu un loc unde cumpăra argint pentru că are el 15 kg de vânzare. Normal că ştiu, peste tot scrie:”Cumpărăm aur şi argint.” El mi-a zis că i-a oferit cinva 300€ la kilogram. Am căutat repede pe net şi am văzut că sunt locuri în Roma unde oferă 500€. Cum el nu avea timp să se ducă, iar din punctul altora de vedere eu am timp mereu, mi-a zis să îl duc eu unde vreau şi tot ce depăşeşte 300€ la kg îmi rămâne mie. La un calcul rapid vorbim de 3.000€ profit pentru mine şi tot ce fac este să mă plimb prin Roma. Normal că am acceptat.

Joi seara m-am dus acasă la om ca să iau argintul, iar vineri dimineaţă să mă duc prin Roma să caut cel mai bun preţ. Într-adevăr omul avea 15 kg de argint. Toate piesele aveau ştanţe de 800, 925 şi 999,9. Erau piese antice, unele chiar din anii 1400. Vorbim de linguri, furculiţe, cuţite şi anumite chestii mai mari, tăvi, oale si alte tampenii pe care le foloseau regii. Erau obiecte super vechi, unele aveau Coroana Regală pe ele. Chiar glumeam pe seama vechimii lor.

În seara respectivă nu am dormit, nu din cauza argintului, am avut altă treabă. Aşa că dimineaţa eram foarte obosit, dar nu m-a împiedicat să îl iau pe fratele meu şi să plecăm la Roma. El a condus în timp ce eu am pălăvrăgit tot drumul. Şi a fost al dracu de lung pentru că era super-trafic iar navigatorul parcă făcea intenţionat şi ne ducea pe străzile cele mai aglomerate. Ar fi fost simplu dacă trebuia să ajungem în locuri cunoscute, dar ştiţi cum este, locurile care le cauţi se afla pe cele mai ciudate şi greu de găsit străduţe.

După câteva opriri, unde preţul era prea mic, am ajuns undeva şi o întreb pe vânzătoare:
Eu:Cat costă gramul de argint?
Ea: 300€.
Eu: Cum aşa? Pe net scrie 500€ şi am venit special pentru asta.
Ea: Dacă ai blocat preţul atunci îl cumpăr cu 500€.
Eu: Nu l-am blocat, aşteaptă puţin că îl blochez imediat.

Am luat telefonul şi după 20 de minute de chin, am reuşit să bochez preţul la 500€. Super încântat, am luat o lingură şi o furculiţă ca să îi arăt cumpărătoarei marfa mea. S-a uitat în ochii mei, fără să verifice lingura sau furculiţa şi mi-a zis: “Asta nu este argint.” Nu am crezut, era imposibil să nu fie argint pentru că are stanţa pe ele. Aşa că am plecat de acolo nervos şi înjurând vânzătoarea, o nesimţită. Nu vroia să cumpere la preţul blocat de mine, o manevră din lumea bijutierilor.

Am fost nevoiţi să traversăm toată Roma, pentru că mai găsisem pe net un loc unde plătea la fel de mult. Odată ajunşi acolo, vânzătoarea a luat polonicul pe care i l-am dat eu, l-a verificat cu o soluţie şi a dat verdictul:”Nu este argint, este o simplă făcătură.” Adică m-am plimbat cu 15kg de fier, timp de 6 ore prin tot traficul din Roma.

Şi când mă gândesc că eu şi fratele meu ne făcusem deja planuri cu banii ăia câştigaţi aşa uşor. Deja stabilisem restaurantul de fiţe unde o să mâncăm şi mai stabilisem că ne îmbătăm că doi porci în seara aia, din simplul motiv că am câştigat nişte bani fără să facem nimic. Bineînţeles că l-am înjurat rău tare pe ăla de ne-a dat speranţe false şi că i-am aruncat tot “argintul” în tomberon.

Nu se numeşte argint chinezesc, doar că aşa l-am botezat eu, din simplul motiv că orezarii ăia falsifica tot.

Aaa, ca să nu uit, ca bonus ne-a buşit un bou la semafor şi am mai pierdut şi restul zilei pe la agenţia de asigurări că să îmi dea nişte foi să pot repara maşina, care tot nereparată a rămas.